Orb

Localnicul intuieste inert si blazat epoca ramolirii.

Ma imbrac in perdele lungi, grena si grele. Neindoios, cele mai sincere tipete se uita cel mai repede. Striga-te atunci cand te admiri prin oglinda, imbratiseaza-te sa te simti mai putin muritor si mai diferit de mine. Cand apa si cerul primordiale se iubesc, atunci dumnezeu cu “d” majuscula este hermafrodit. Doar atunci tu iti vei fi pierdut deja radacinile si tulpinile in primul rasarit pe care il tot cant la chitara sperand sa te atrag sa imi dai ochii tai ce sunt ochi din mine, ochi ai buzelor noastre, ochi nemaivazut, nemaisimtit de densi si nemaivazand de verzi.

Scriu estetic si legan fiecare gand sacadat. Ma uitam la unicornii pe care i-am uitat de atatea ori, ma uitam la picaturi primordiale, amintindu-mi cum ploua din ceruri. Pe campurile lungi, pe campuri lipsite de dealuri si fara de scari, fara fiinte umane, unicorni fara ochi delireaza la trap. Sunt unicorni ce imi sfasie fiecare simt, sunt unicorni fara de ochi ce ma reteaza in corzi subtiri de chitara si ma canta din trap, din spume albe si din copite negre ce zvacnesc adanc in carnea campiei intinse, fara de scari, dealuri sau oameni.

Copite ascutite, negre si acide sapa si scurma in ciment si caramida gri de vreme, sar peste case parasite, zvarcolesc garduri si darama ziduri. Nu se aud pe campie decat unicornii albi si fara ochi, orbiti de soare si de vreme, ce-si poarta legata o aripa de spate, in timp ce cu aripa de corb falfaie rotit aerul rece si umed.


Pamantul meu e in copitele unicornilor, pamantul fara de dumnezeu. Unicornii fug cu pamant pe copite pana la marginea unei Terre unde apele si cerul primordiale se scurg in neant, apoi, orbi, se arunca in gol. Nechezatul strident imi suna in timpane si acum.

Maine ma voi ridica usor de pe scaunul de lemn din mijlocul campiei si, mangaind, voi opri unul dintre unicornii ce alearga delirand. Ma voi catara incet pe copita lui si ma voi propti acolo, asteptand. Mirosind, il voi indrepta sa manance jeratec, sa i se deschida si a doua aripa de corb.

Apoi, eu, orb, si calul fara de ochi, vom incepe sa zburam.

Deocamdata insa, deschid doar geamul, inchid incet usa, ma asez fara de ochi la masa si astept.

3 thoughts on “Orb”

  1. Tinand cont ca mai demult ai zis ca vrei mai multe comentarii/pareri la micile tale eseuri, am doua observatii:
    1.ar trebui sa iti aduni ideile si sa le simplifici, chiar daca iti place stilul asta, nu cred ca mesajul tau trece mai departe
    2.pe cine “minti” mai cu “grena”?!stii foarte bine ca esti colorblind :D

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>