Este amuzant ce m-a facut sa realizez
Diferentele ce Creatorul le-a aranjat
Ea straluceste
O maestra a jocului;
Rostogolosesc zarurile masluite
N-am nicio sansa sa castig
Si rapid i-a luat viata – ea e Diavolul
Imbracata in acest trup
Corpul perfect conturat
Ea este unica mea vanitate
Al optulea pacat mortal
Nu am nicio problema sa iti spun
Ce mult mi-ar placea caldura ei
Sa o tin in brate
Si sa o apas de mine
Nu este ceea ce trebuie, normal ca nu
Dar vanitatea este cheia pentru tot si toti
Neglijand usorul si mergand spre absurd
Si toti vor arata cu degetele si se vor holba
Pe masura ce imbratisez noul ireal
Sa-i ia naiba ca nu inteleg -
Si rostogolesc iar zarurile.

in miez de noapte
si papusile dorm
desi in culori intime
mirosuri de budoar
aer subtire si respiratii calde
de “neverland”.
depasind limita timpului
o secunda in eternitate
punctul ei de vedere
este final de toamna,
se apropie si aproape se confunda cu
iarna.
ceva din iarna,
atunci cand timpul ingheata
tacerea din ea
atat de adanca incat cerul cade
si umple golul din inima-i.
dimineata pura, dimineata ta,
soapte; suntem doi -
autoportrete -
tentatie si orbire.
lumea lor interioara
nu creste nicidoata
si dintr-o data incepe
un film mut.