De ce nu am vazut niciodata un mort zambitor? De ce trebuie sa fim atat de seriosi in ultima clipa? de ce nu putem sa radem in fata mortii? De ce nu putem sa fim linistiti, impacati, multumiti de ce am realizat? Prea seriosi suntem in viata, hai in Eternitate sa zambim!
Daily Archives: March 22, 2011
Apa si cutremur
In ultimul timp visez. Uneori tin minte, alteori nu. Cand imi aduc aminte am realizat ca visez multa apa. ieri am visat cutremur in apa. tsunami adicatelea? Si eu eram in casa, aici, la mine, si m-am ascuns sub un prag de usa. Dar in vis nu-mi era deloc frica.
Desi tu nu erai acolo.
Dar poate erai? Nu stiu.
Tsunami nu a venit dar cred ca acel cutremur, care zguduia totul foarte puternic, a tinut minute lungi de tot.
Poate chiar ore, nu se stie niciodata in vis.
Pamantul se crapa, se sfarama, eu ramaneam insa impasibil si nu aveam nicio senzatie de frica.
Stiam ca sunt imun.
In alta seara am visat ca pot inota la infinit si ca sunt pe o mare planeta plina doar de apa
si usor-usor ma transformam intr-un fel de delfin dar in loc de inotatoare aveam aripi mari, albastre
si din cand in cand mai si zburam!
Cred ca cineva, acolo, imi face visele colorate. De Soare. De apa.
Draga entitate
Draga Timp. O sa te rog sa stai putin mai repede si mai mult
pe loc
cat sa apuc sa duc o respiratie pana la capat
sa gust din sangele eroilor cronosieni ce s-au scurs in incercarea
de a te opri.
Ce incercare stupida, imatura, mai ales pentru asa-zisi Zei.
Draga Vreme. O sa te rog si pe tine sa bati incet din spate
spre fata
cat sa prelungesti respiratia mea, cea pana la capat,
si sa o simta si eroii morti ce vor prinde viata.
Draga Planeta. O sa te rog sa te rotesti mai aproape de Soare
sa fie mai cald
sa nu ne plangem de frig, macar pentru o mica schimbare
necesara.
Dar daca de fapt e totul perfect? Time, what is time?