“Cu un zambet nu se face primavara”, ii sopti la ureche.
Da, dar un zambet poate sa aduca prima raza de soare in toiul iernii!
Si se sarutara, zambind.
“O atingere imi da fior. Dar oare cat va tine acest fior?…”
Acesta va tine atata timp cat voi fi langa tine. Pentru ca de mainile imi vor fi tremurand, tot te voi atinge cu al meu sarut.
Si o stranse la piept, incet.
“O vorba frumoasa poate fi urmata de un potop de cuvinte urate…”
Dar daca vorba frumoasa prinde pamant proaspat, aceasta va creste in mii de alte cuvinte din ce in ce mai frumoase!
Si-i soptii la ureche un cuvant. Atat. Si rase vesel.
Luna se ridica incet, prafuita, pe decorul negru al noptii.
…………………………………………………………………..
Sala se goli. Piesa se termina. Oamenii isi luara hainele de la garderoba si se dusera la casele lor, intrara din nou in vietile lor. Vraja se risipi.
Cei doi actori mai ramasera cateva clipe in spatele scenei si se uitara lung unul la altul.
“Oare am jucat bine?”
Nu am de unde sa stiu… La revedere. Repetam si maine.
