Insa cand vine de (faimoasele-mi deja termopane) NU mai e placut. Azi trebuia sa vina cei de la instalatii geamuri bla-bla sa puna tencuiala la termopanele deja instalante.

Si ‘mnealor au zis ca ajung pe la un fel de 9 dimineata. S-a facut 11 si nu au ajuns.

Pune mana taica-meu pe telefon, scurt, si le zice ca reziliaza contractul, sa nu mai vina, intrucat au intarziat 2 ore fara sa anunte nimic si timpul costa. Si a inchis telefonul.

Foarte bine. In orice tara civilizata, nu s-ar fi intamplat sa intarzie o firma 2 ore, despre ORICE serviciu ar fi fost vorba, la noi insa, totul este posibil. Este foarte bine, doar ca acum…cine stie cat mai tre’ sa stau cu geamurile nefacute, casa in haos total, pana o gasi pe cineva care sa faca tencuiala.

de fapt, Lidi, erai doar o domnisoara la inceputul carierei tale
iti etalai perisorul blondut in aerul prafuit, si de obicei incepeai
de pe la sapte de-nserat cand afara se lasa deja racoarea.
Si barbatii treceau pe-acolo, te claxonau si-ti ochiau picioarele
lungi si drepte
in timp ce femeile susoteau in apropierea ta, destul de tare
incat sa le auzi.

Pentru donatii aveti posibilitatea:

In lei: 00BRD314891204129GA
In euro: 01BRD5183192480GA.

Dupa ineptia Guvernului nostru, de a oferi “sporuri pe zambet” anumitor angajati (acest lucru transmitand mesajul ca NU este ceva normal sa ZAMBESTI!!!), ieri am fost fata in fata cu un om care munceste minim 10 ore pe zi, se agita, alearga, oboseste, firma sa poate da faliment any time, insa acesta….zambeste. Ma, si zambeste NON-STOP!
Am stat cu el gen…o ora, si a zambit 90% din timp. Fara sa para fals, desi stiu ca ar fi vrut sa plece in ORICE alt loc si sa uite de TOATE problemele.

Pentru mine omul ala, cat a stat in fata, a fost un model. Nu atat de optimism, cat de auto-control, de tarie, de perseverenta si de INCREDERE in fortele proprii.