Six months ago, I cut the cord for good. I love my Kindle. As many who have embraced digital eReaders have reported, I quickly found myself reading more than I ever have in my life.”

Asa incepe un articol din PCMag.ro. Un articol pe cat de adevarat, pe atat de trist, cel putin pentru cei ca mine.

Da, este FOARTE posibil ca in 10-15 ani sa citim cu totii carti pe acele formate electronice care IMITA hartia. mai usoare, cu memorie interna, cu luminozitate, acumulatori, care nu se rup sau ard atat de usor. INSA, totodata, eu personal nu as renunta gen…niciodata, la o carte TIPARITA, a o citi intins in pat pe burta cu veioza aprinsa, sau intr-un tren sau chiar in metrou.

Cine nu are loc de mine… nu mă interesează… să se înghesuieşte!

Soarta mea a fost hotărâtă de destin.

Avem nevoie de lideri adevăraţi, nu de maimuţoi implementaţi

Acel tânăr care s-a transformat în 300 este vorba de unul singur.

Eu am să-l scot pe Gigi Becali din politică, pentru că Gigi Becali m-a scos pe mine din sărite.

Sunt atât de nervos şi de supă­rat, încât nu vorbesc decât adminis­trativ

Gigi Becali este un om uman

Deci mănânci, exişti.

Şi-ntr-un pom dacă mă puneţi, eu am puncte de vedere.

Mă simt exact cum n-ar trebui să mă simt

Chiar dacă n-am două sute de kile, când m-apăs, m-apăs rău pe oricine.

Ca şi prieten cu Sorin Oprescu, mă doare vizavi de atitudinea pe care a avut-o Sorin Oprescu.

Pe mine mă recomandă foarte multe calităţi

Numai cine nu lucrează nu poate să i se impute că poate să fie şi mici greşeli, dar nu astea.

Sunt lucruri pe care trebuie făcute

Mai are mult până să aibă punc­te de vedere asupra la ce spun eu.

Sunt oameni tineri, oameni care sunt prezenţi aici în faţă şi pe care vreau să le mulţumesc.

Deci prezenţa mea e datorită stării Bucureştiului în care ne aflăm

M-am bătut pentru aceleaşi principii cum m-am bătut şi pentru principiul de primar general.

De când mă ştiu eu copil, mă urcam în pom şi mâncam corcoduşi.

În ultimii cinci ani este anormal să mergem cu maşinile şi cu transportul în comun care mergem.

S-a tranşat această problemă şi, odată cu tranşarea acestei pro­bleme, s-a rezolvat şi problemele noastre interioare.

Nu există fiinţă umană, fie că locuieşte în Africa, în Asia sau în Rahova, care să nu fi văzut un film, să nu fi rupt o floare, o fată sau un băiat, după cazul care este fiecare.

Vis-a-vis de noi, o mamica cu fetita, in carucior. Inca nu vorbea fetita, cre’ ca avea undeva la 2 ani, ceva pe-acolo.

Imagineaza-ti urmatoarea secventa: mama, tacticoasa, ia niste pui din ala grasimos si scarbos, preparat in SUA si decongelat la noi, prajit in ulei si trecut prin ou, rupe bucatele mici si-i da aleia mici. Si nu DOAR o data, ci de nenumarate ori! Evident, printre picaturi, un cartofior bine prajit cu muuuuulta sare, nu?! Apoi, spre lesinul Alexei, ii intinde aleia mici paiul, care pai era infipt FIX intr-un recipient unde se afla Pepsi. Si-i da sa suga de-acolo. Cat ii doreste inimioara. Si mai face asta de 2-3 ori.

Efectiv, nu-mi venea sa CRED ca poti face asta cu un copil de poate nici 2 ani. L-a terminat. Obezitate, in cel mai BUN caz.

In situatii de-astea, CUM as putea sa reactionez? Sa ma duc sa ii atrag atentia? Sa chem pe cineva, sa ii atraga atentia? Pe CINE? Ce DREPT sa am EU, din exterior, sa o invat pe aia cum sa-si…CREASCA, la PROPRIU, copilul??!