Colectionez sindromuri

Orchestra mare, formata din vreo 20 de viori, 10 violoncele, flaut, tobe. Prima parte, si pian – Dolores si nu mai stiu cum. A fost superb, muzica clasica la superlativ.

Partea a doua, cor + tenor si soprana, spre final ma luase somnul, desi, la fel, fara greseala, impecabil.

Ce am remarcat si m-a intristat – 80% din public era pe moarte, la o medie de varsta de 70 de ani. Restul de 20% pariez ca erau de la Conservator sau ceva de genul. Si noi, motz.

De asemenea, urasc scaunele comuniste, facute parca dupa masurile unui om de 1,70. Daca depasesti aceasta inaltime, ai cam pus-oooooo, tre’ sa stai ghemuit pana amortesti de nu mai stii de tine. Si mi-era jena sa ma labartez ca vaca pe 2 randuri (in stanga mea era o tipa super pudica, gingasa si care isi acoperea grijulie tot timpul genunchii, mi-era jena sa ma intind pe-acolo…).

De asemenea, sa-i invete cineva pe-astia de la Ateneu sa permita si cumpararea de apa INAUNTRU. Am murit de sete si n-aveau NIMIC de baut!

M-a amuzat la baie, cat stateam la coada, sa remarc INCA o diferenta tare intre tanara generatie (io) si cei de 70 de ani. O tanara in varsta catre o alta doamna in etate:
“Da Patricia…am fost la mare!” (cu vadita mandrie!)
“Daaaaaa? Si? Apa calda?”

Si ma gandeam, in paralel, dialog intre doi tineri:

“Coaie, am fost la mare ba!”
“Sa mori tu. Pizdaaaaa. Si? Te-ai facut pula, nu?”