Ma rog. SEMI-CONCEDIUL. Mi-am luat doar 2 zile libere, luni si marti, timp in care sper a pleca pe undeva prin lume. Uichendu` asta, o sa tai frunze-n caini constiincios si calm la Bucurestiul. :)
Papaaaaaaaaaaaaaaa
PS- Pickul mi-a zis ca am ceva foarte asemanator cu Maical Gecson: Faptul ca unicul lucru pe care l-a zis cand a ajuns in Romania a fost “I LOVE YOU ALL”
Io-s mai destept si zic: “Va iubesc pe toti! Pe rand!”
Adicatelea clipuri romanesti urmarite de romani. Printre ele se numara: PUYA (primul loc cu un clip), Eurovision 2009 (2 si 3, pentru ca speranta moare ultima dar moare la un moment dat), COPILUL DE HAUR (pentru ca romanul este natie de prosti), ADI DESPOT (pai ce p…a lui!) sau BLAXY GIRLS (Pentru ca ROCK is NOT DEAD! Doar se transforma in ceva jenibil…). Mai sunt inclusi: tigani penibili, Monica Gabor la fel de penibila dar mai jos in clasament sau, evident, ‘inegalabilul’ Gutzaaaaaaaaa, haleleu ce shtar sunt ieuuuuu!!!
Felicitari Ionut! La mai mare si sa speram si la clipuri mai inteligente! :)
Scrierea corecta. Gramatical corecta. Topica corecta. VIRGULA pusa corect (chestiune care, personal, ma ucide uneori. Mihaitza stieeee :D ). Cultura generala vasta, macar pe domeniile pe care le acoperi, desi interconectari exista tot timpul si cu alte segmente.
Or, atata timp cat eu CONTINUI sa primesc comunicate de presa scrise GRAMATICAL INCORECT, inseamna ca avem mari probleme la nivel de comunicare media scrisa in Romania. Dragi colegi. Enigmatcul cuvant “intradevar” se scrie de fapt “intr-adevar”. Deoarece vine de la Intru Adevar, doua cuvinte ce, in timp, s-au unit.
De asemenea, “week-end” se scrie “weekend”. Pentru ca este cuvant imprumutat. Sunt doar 2 exemple si-mi pare rau ca nu am pastrat toate dumele primite de-a lungul timpului.
Greseli sunt normale – mai ales cand scrii in graba, iti mai aluneca un deget sau nu apesi cum trebuie pe o tasta. Dar greseli gramaticale repetate la nivel de comunicare publica indica clar incompetenta si/sau indiferenta.
Dupa ce mai multi oameni s-au luat de mine pe messenger ca-s insensibil, ca n-am scris cum se cuvine despre moartea MEGASTARULUI POP, ca bla-bla, simt ca tre’ sa ofer niste lamuriri.
Adicatelea ce ma irita pe mine.
1. Nu contest realizarile din anii ’80 ale lui Maical, nici vocea nici dansul nici…nimic. Bravo lui, genial. Consider insa ca NU doar asta conteaza, ci si ce (NU) a facut dupa aia. Si ce a facut dupa, sterge parte din valorile sale. Cand judeci un om, judeca-l per total. De ce kkt oamenii au tendinta cand moare cineva sa UITE (sa se FACA ca uita de fapt) de toate greselile!?? Si de ce oamenii au tendinta sa isi dea seama ABIA DUPA CE A MURIT UN OM ca de fapt…ii PLACEA acel om!? Fuck THAT! Pretuiti-l tata cat e in VIATA, nu DUPA.
2. Orice om moare, ftw?!? Mai ales ca acest deces era oarecum asteptat…cam mare tevatura.
3. Ma enerveaza show-biz-ul care se face pe seama unei morti. Toata presa, scrisa sau non-scrisa, incearca sa iasa cu CEVA IN FATA de pe urma MORTII UNUI OM!!! Se castiga BANI in urma unei morti, mi se pare aiurea si nu am de gand sa particip la asa ceva, punand titluri rasunatoare si eu.
4. De ce puii mei, in mare parte, cantaretii au parte de mai multi LAURI dupa moarte decat alti artisti? (a se vedea moartea lui Marlon Brando, care a fost SUPER putin mediatizata comparat cu MJ. Si consider ca MB a fost un om superior, si ca ce a lasat in urma, si ca lungime a carierei de succes pana in ultima clipa).
5. Nu in ultimul rand, Maical nu a murit. Repet asta. Este pe insula cu Elvis. Si-a inscenat moartea pentru a scapa de milioane de dolari datorii.
………………………………………………………………………………………………………………….
(LATER EDIT)
Am scris special in titlu Maica Gecson pentru a nu atrage trafic din asta. Am ramas foarte uimit sa vad ca vreo 20 de ciumpalaci au cautat pe Gugal FIX “MAICAL GECSON” si au ajuns pe ast site. Dammit…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8G2bxveo2VM]
La intrare ne-au intampinat doi indivizi foarte bine imbracati, la patru ace. Chelnerul, cu puternic accent frantuzesco-italiano-greco-nordico-romanesc ne-a invitat la masa rezervata, de patru persoane. Ne-a tras fiecaruia in parte scaunele imbracate in alb, comode, apoi, cu un gest simandicos ne-a plasat in poale vajnicul prosopel alb, anti-murdarit.
Dupa care ne-a adus meniurile – cele ale fetelor nu aveau preturile in dreptul bucatelor, cele ale noastre, ale barbatilor, aveau.
Meniurile erau disponibile in vreo 10 limbi. Pe verso: “Toate ingredientele sunt proaspete, achizitionate zilnici. Niciun aliment nu este congelat”. “Restaurantul nostru nu promoveaza politica cadourilor, nu lasati bani celor ce va servesc” si altele de genul.
Cea mai ieftina salata – 40 de lei. Cea mai scumpa, vreo 80.
Cea mai ieftina supa – 30 de lei. Cea mai scumpa, vreo 50.
Aperitivele se invarteau la 50 de lei.
Mancarurile (felul doi), de la 60 de lei la 200 de lei.
Bautura: O apa minerala, 10 lei. O bere la 0,25, 15 lei. O sticla de vin, de la 100 de lei la 2.400 de lei. O sampanie, circa 3.000 de lei (30 de milioane de lei vechi).
Am facut ochii mari, ne-am mai uitat o data sa vedem daca CHIAR sunt valabile cupoanele pe baza carora aveam voie sa mancam si bem gratis de 8 milioane de lei vechi (800 de lei).
Mi-am comandat o supa din peste mediteranean cu plante exotice si cocos. Ellul si-a luat platou cu tot felul de dracovenii de care auzisem si nu prea, Simona Capital o salata greceasca din care recunostea, ca denumire, doar branza Fetta, in timp ce Marian un platou cu branzeturi si fructe.
Intre timp, chelnerii (caci erau doi), ne aduceau apa non-stop, ne intrebau de cum ne simtim, daca dorim ceva bla-bla. Ne-au adus paine, calda, la alegere, diferite modele si o farfuriuta cu unt frumos aranjat cu picaturi de icre negre si rosii pe langa. Painea, fierbinte, facuta la cuptorul lor.
Servetelele cu care sa ne stergem au fost aduse pe o tava si inmanate cu un clestisor. In jurul nostru, toata masa, a roit o tipa (de sex feminin adica), imbracata ca o regina, aranjata la perfectie. Vreo 10 minute m-am intrebat care naiba o fi ROLUL ei si mi-am dat seama ca este pur estetic. No bine…sa fie atunci.
Paharele din cristal. Tacamuri Bentley, special realizate pentru restaurantul in care eram. In restaurant (noi am stat afara), un mic magazinas unde un simplu colier de-l iei cu 10 lei din piata costa 120 de euro. Nu stiu sigur dar cred ca sarea si piperul aveau firicele de aur si argint inauntru.
A venit mancarea. Supa mea era servita intr-un fel de…ceasca. Adica fix 5 inghitituri. Era o.k.
Platourile comesenilor erau mai mari. Branza mucegaita, mezeluri scumpe, fine, bla-bla.
Felul doi am cerut…ceva ce nu mi-am dat seama exact ce este, in afara de PUI. SI am cerut. Restul ceva cu copan la gratar si Ellu paste nu`sh de care cu nu`sh de ce pe langa.
Era un platou mare, servit impecabil, cu o bucatica de marar, ceva fiert, niste orez, sos de mustar cu miere si o bucata de carne cat se poate de…banala. (60 de lei) Pastele Ellu-lui trebuie sa recunosc, geniale. Nu`sh ce le-au facut, dar au iesit perfecte.
Ca desert, o banala inghetata servita intr-un pahar de…naiba stie ce clestar – 20 de lei.
Nota de plata servita intr-o casetutza argintata. Am lasat cuponurile si inainte de a pleca am intrat si in restaurantul propriu-zis, a-l vizita.
Lux la maxim. Pian. Cica vin si entertaineri. Investitia in restaurant – 2 mil. euro. Patronii sunt greci.
Am plecat dupa ce fiecare a mancat de cel putin 150 de lei.
Si mi-am promis ceva: Cand voi fi milionar in lire sterline (adica cam intr-un an, maxim doi – n.r.), voi manca in Switch, pe Lipscani, sau in Piranha, voi bea bere pe Motoare, in Fire, Jos Palaria sau la terasa Clasic, voi dansa in Crossroads sau Suburbia.
Asta am vazut la TV azi dimineata cand cautam resturi prin frigider pentru a manca. Deci a fost o.k., a alunecat pasta de peste pe paine! :) Ma rog, s-a vorbit la TV despre cum era bolnav, cum viola copii, cum a fost mare star in anii ’80… alea-alea.
Asa, acum sa trecem la subiecte mai interesante.
A, condoleante, Blondo. Sa stii ca de fapt nu a murit! Este pe o insula pustie cu Elvis si Napoleon!