Melodia nu este reprezentantiva neaparat, dar arata nitel si tipul ca DA, ARE niste voce…
Prefer Amorphisul vechi…Black Winter Day and shit, dar… mai greu de gasit clipuri.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=MkRxjrlgzp0&feature=related]
…si una bucata buna RAU de la Kataklysm
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=jI-afzrQ8lI&feature=channel]
“Varza” este un cuvant dulce…
CUM sa ai gen…multi ani…si sa nu STII ca SOARELE este mai mare decat Terra sau sa prezinte ca o NOUTATE ca omul a ajuns pe Luna?!?!
Da, exista si este in Bucuresti, si pare normal acel om… :D parinti normali, creier normal, ba chiar si munceste undeva, unde este nevoie de niste engleza and shit.
Gizas.
Azi este luni. O zi de mare angajament, un nou inceput de saptamana in care ne putem afirma!
Si saptamana soundtrack-urilor faimoase.
Azi, Requiem for a Dream – cantat la electrica. (am ales versiunea aceasta fiind “mai altfel”…toti stim originalul)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=wyvN0LzXxrI&feature=related]
…si nu stii cine dracu` sunt.
Adica ai asa, o vaga BANUIALA, iti aduci aminte, ca prin ceatza, ca i-ai vazut CANDVA…UNDEVA!
Mi s-a intamplat deja de PREA multe ori frate! Incep sa cred ca am o memorie FOARTE proasta, la dracu’!
Asa, ce ziceam…? A, da!
Azi eram in metrou si vine o tipa spre mine. Se uita fix in ochii mei si-mi zambeste. Eu de obicei ma sperii la chestii de-astea, stiind ca sunt foarte atractiv (ca-n reclama Axe), nu reactionez in niciun fel!
“SALUUUUUUT AAAAAALEXXXXXXXXXX!!!!!!!!!!! Ce mai faaaaaaaaaaaaaaaaci!”
Raman blocat gen 2 secunde.
“HEYYY! Salut mai, bai…ce sa fac, uite merg spre birou…sunt nitel praf, somn, n-am dormit, alea-alea, ha. ha… ha!(?)”
“Daaaaa…stiu, tot somnoros ai ramas, huh?”
(WHAT THE…FUCK!?) “MMmm…da ma, pai nu ma stii!?” (CINE dracu’ ESTI?! Imi PARI cunoscuta, da…dar….Gizas, si mai am 2 statiiiiiii!!!!!!!!”)
“Eiiii…si ia zi, cu cine ai mai vorbit? Pe unde ati mai iesit?”
(mama, ce intrebari! Din ce grupa de prieteni oi face si tu parte!??!) “Bai, eu-s mai conservator asa…cu aceeasi…ma rog, lately am mai cunoscut niste oameni interesanti…munte and shit!”
Si astfel, am vorbit cu asta fata vreo 5 minute fara sa am HABAR nici in clipa de-acu’ de unde ma stie si de unde ar trebui EU sa o stiu. Si NU e DELOC prima oara cand mi se intampla asta! Este gen a saptea-opta oara in ultimii 2-3 ani…
Ce ma amuza este ca in general scap fara ca oamenii sa se prinda ca nu am NICI CEA MAI VAGA idee cine sunt ei.
Lecitina, here I come!