Miroase-n parcul verde-a trupul nostru
Si tupilat stam goi langa valcea
Te vad, te-ntinzi ca un sirag de perle
Esti cum eram – candva, aidoma.

Spre piele curge frunza cea de toamna
Sudoarea de la tample gusta ud
Iti simt aripa dreapta-n mana stanga
Atingi cu ochii-nchisi coranul ud.

…si ea e goala cu snururi de-arginti la glezne.

Merg cu Zeita mea in Valea Umbrelor si nu mi-e frica…nu mi-e frica si nu ma tem, caci tu esti cu mine. Nu ma tem caci ma tii de mana cand trec Aheronul si stiu ca te voi iubi din nou cand voi bea din sangele si apele negre.

Oare cati si cate vor mai cobori in Tartar dupa noi?

Binecuvanteaza-ma si atinge-ma in parc de salcii clare. Ma tulbur cand m-atingi pe mine. Iti amintesti? Dansam in doi si jucam goi pe-o marmura de stare. Inecata mi-ai promis ca meriti sa mori atunci cu mine. Mi-ai zis sa nu-ti mai vin nicicand, sa ma prefac in tine si sa ma ai in pantec. Din abdomen iti urc acum catre-amigdale si iti sarut buzele din interior. Nu vreau sa ma dai afara…