O alta idee de blog

Ce ar fi ca cineva sa faca, zilnic, un review al unui blog, luat TOTAL random din comunitatea din ce in ce mai mare de blog-uri?

Cu link catre pagina respectiva, evident. Un post sa sune ceva de genul:

“Astazi am dat peste blogul numit x.wordpress.com Este tinut de o tipa de 22 de ani, din Galati. Fata scrie destul de misto, are cateva posturi chiar interesante, recomand sa-l cititi pe ‘y’ si pe ‘z’. Cam bate pasul pe loc pe anumite aspect cum ar fi…. si are niste foto chiar o.k. Nota 7,5 din 10”.

O treaba de genul asta, evident insa, mai amplu, eventual si cu screenshot-uri/fotografii. Eu unul, as citi. Prin intermediul lui, as gasi, poate, ceva chiar tare. Ideea este sa NU se piarda din obiectivitate.

Post despre…blog-uri

Au trecut cica cam 3 luni de cand imi expun aici ideile, (ne)simtirile, prozele mele ri(t)mate sau nu, clipuri and other shit.

Inainte de a lansa proiectul EzotericTheatre.wordpress.com (reclama pe fata, hahah) nu prea urmaream decat niste blog-uri de business, pentru a ma perfectiona si a gasi subiecte pentru dragul DailyBusiness.ro, alintat DaisyBiznis.ro. De cand cu acest blog insa, am inceput a ma mai uita si-n stanga si-n dreapta…

Cele care mi s-au parut ceva mai originale/interesante/simpatice/iesit din comun(e), se afla in blogroll. Considerentele pe care le-am pus acolo sunt multiple – de la prietenii/amicitii, la “ba, fiinta asta scrie BESTIAL si interesant!!!”.

Din (ne)fericire, din ce vazui, majoritatea blogurilor din Romania dar si pe plan international bat moneda pe 4-5 chestii.

Sunt blogurile PERSONALE. Unde cate o persoana, in principiu tipa, isi urla si-si plange destinul, care brusc, dupa o despartire (invariabil tragica), o ia razna. Post-uri deprimanto-depresive-plangacioase, din care sarmanul cititor nu se alege cu absolut, dar ABSOLUT nimic, decat eventual se deprima si el nitel. Oricum, de la o varsta incolo, am trecut toti prin `n` despartiri si dezamagiri, nu e nevoie sa-ti citesc si tie destinul “tragic”.

Apoi, sunt post-urile cu fotografii. Care, da, sunt ceva mai interesante, depinde insa, evident, de calitatea si valoarea acelor poze. Din ce vazui sunt 2 mari ramuri aici – blog-urile cu fotografii personale, unde o fatza zambitoare apare in fata a….ceva….de…undeva. Borrrringgggg. Apoi, sunt cele cu fotografii (ceva mai) artistice. Si acestea, sunt chiar o.k., mai inveti/vezi ceva, te mai inspira.

Apoi, sunt blog-urile gen….asta de-l citesti tu acu’. Cu diverse. Un amalgam zapacitor de nu stii ce sa crezi si nu-l prea poti incadra. Am primit feedback atat pozitiv cat si negativ. Pareri de genul “Alex, io intru zilnic la tine pe blog, pentru proza aia misto. Daca renunti insa la ea, nu prea cred ca as mai intra”. Si invers “Iti urmaresc posturile sociale…prozele alea nu le inteleg, don’t quite care!”.

Apoi, mai sunt blog-uri unde lumea nu face decat sa ia clipuri de pe YouTube.com sau Trilulilu.ro sau stiu eu de unde. Mda…iarasi, este tipul de blog subiectiv, unde acel/acea ce se ocupa de el se simte mai bine daca cineva ii impartaseste gusturile muzicale.

Evident, sunt si blog-uri SUPER interesante, in principiu cele care trateaza o anumita tema, dar totusi NU SIMTI, datorita stilului naratorului, ca ar fi repetitiv. In cazul meu, poate cel mai inteligent/care promite blog de-l citi recent, se afla in blogroll la mine si se cheama “Introspectii&More”.

Zambind pe strada

Am facut niste experimente si se pare ca nu sunt singurul care a facut asta lately (mda…simte-te, fiinta, IAR apari la mine pe blog…indirect! :) ).

In prima faza am mers pe strada zambind oamenilor si fixandu-i cu privirea. Non-stop. Adica…chiar zambind. Capul sus, drept, relaxat. In metrou, in masina, pe strada, fixam cu privirea si zambeam oamenilor, fara mari discriminari. Well, mai mult tipelor dar asta-i altceva, ahem… :D

Ce raspunsuri am primit. Cam 80% dintre tipi isi mutau privirea sau se uitau la mine ca la un weirdo/gay/ciudat. Unii aveau o privire usor amuzata. Foarte putini au raspuns zambetului. (si aia care au facut-o ii suspectez de a fi gay, pana mea…desi si ei probabil au zis acelasi lucru despre mine).

Oamenii mai in varsta in mare parte nu raspundeau privirii, prea ocupati sa para domni/doamne responsabili/responsabile, care nu se coboara sub un anumit nivel. Pf. Victime ale perioadei comuniste

Tipele de sub 30 de ani – intr-o pondere de vreo 60-70% am fost surprins sa vad ca raspundeau zambetului, in cele mai diferite moduri. Era la un moment dat o tipa, in pasaj la Unirea, care la zambetul meu a reactionat de-a dreptul radios. Vreo 30-40% dintre ele mi-au sustinut privirea in timp ce restul se uitau cateva secunde (3-4) dupa care foarte subit se faceau foarte preocupate de varful pantofului.

Am fost si oprit pe strada de o fiinta de sex opus mie care mi-a zis ca “semeni cu tipul de pe tricoul tau”. (m-am simtit prea bine, mi-a crescut SI MAI MULT ego-ul, intrucat era vorba de Kurt Cobain). I-am raspuns ceva de genu’ “Adica arat ca un mort, sau cum!?”. Si a fugit. Zambind insa.

Bon. Apoi, am incercat aceeasi chestie, sustinut privirea, tintuit cu privirea, dar fara sa zambesc. Dezastru maica. Tipii sunt sigur ca ma considerau GAY rau de tot, si tipele in mare pondere cred ca gandeau ca-s un loser obsedat. In mod surprinzator in cazul acesta, tipele care imi sustineau privirea erau cele mai putin interesante (mai pitzipoance, asa, pe care in mod normal le ignor pe strada).

De asemenea, am observat ca tipele (ma refer la cele interesante) se dau in vant dupa tipii ce CITESC prin metrouri/locuri publice.